frustrarea de a fi partea 69


Scriam prin februarie despre frustrarea de a fi.

Asa cum redactez fiecare articol de pe aceasta publicatie online (blog), adica direct in editorul pre-publicare, si apoi apas publish, asa o fac si acum.

La fel cum o fac si cand o spun verde in fata omului, cand scriu un email , cand public un material oriunde(blog, ziar, publicatii online etc) , ori cand am emisie radio-tv, o fac si acum: direct, necenzurat, continuu, dau curs ideilor asa cum imi vin in mintea asta a mea mult mai superioara (stiu ca nu exista acest termen de comparatie, dar tocmai de aia il utilizez, ca multi habar nu au ca nu e corect).

Ideea e ca : stateam in fata unui autobuz tip Mercedes Citaro (asa cum imi place sa stau de obicei, de jmeker ce sunt), si il aud pe mediocrul ala de sofer (ca daca nu era mediocru, nu mai era sofer pe ITB) vorbind la telefon, cu niste dezacorduri gramaticale.

Merg pe strada, aud numai dezacorduri si greseli de vorbire.Ajung in diverse locuri unde sunt oameni care, cat de cat, se pricep pe domeniul lor, dar tot nu stapanesc regulile elementare ale limbii romane (recunosc, ca orice om, mai gresesc si eu, dar chestiuni superficiale, nu elementare, si asta, din eroare), la TV, ori in restul media, greseli.

Oriunde, greseli de vorbire.

Stupiditate. Idiotenie, cretinism acut, chiar.

Retardare mintala.

Nu mai exista modele demne de urmat. Decat modele de cacat.
Si toata lumea le urmeaza.
Inainte, credeam ca e ceva in neregula cu mine.
Apoi, am cunoscut persoane cerebrale, si mi-am dat seama ca e ceva in neregula cu restul lumii.

Totusi, de o perioada incoace, realizez ca e ceva, totusi, in neregula cu mine: sunt metastatice mediocritatea, submediocritatea si imbecilismul. Si eu sunt extrem de minoritar (o noua comparatie de care nu sunt convins ca exista in aceasta limba)

Dar extrem.

Da. Ma simt genial, printre prosti.

Si aproape genial, printre putinele genii pe care le-am cunoscut.

Dar, totusi, prea multi prosti, ratati, distrusi.

Care ma privesc, nu de sus, ci de jos, dar cu atitudine de superioparitate.

Care sunt, constienti(in subcontient), in mintea lor de 1 neuron bolnav, pe moarte, ca le sunt super-superior, si tocmai de aceea jignesc si desconsidera.

Fara ei, poate nu as mai fi asa special.

In schimb, simt, totusi, nevoia, sa profit, intr-o oarecare maniera, de voi.

La modul cras.

Multora v-a venit momentul, iar eu am profitat de el din plin.

Altora, inca nu v-a venit.

Dar v-a veni. Si va voi umili!

Si va voi duce acolo unde va este locul

Pentru ca daca nimeni nu o face, asta nu inseamna ca nu meritati, si ca nu se va intampla.

Caci pentru asta m-am nascut eu, sa va pun acolo unde va sade voua cel mai bine.

In noroi.

Mars!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s