Nu mai exista taran roman


Scriam, in 2008, ca taranul roman este pe cale de disparitie.
Acum cateva zile, cineva a constatat ca a disparut definitiv.

Vintilă Mihăilescu: „Nu mai există ţăran român“– un material care studiaza cauza acestui fapt

Idei si subterfugii:Tarane…incotro??? Alunecarea spre Derizoriu – un material care trateaza efectele acestui fapt, la nivel social.

Cateva extrase din materialul lui VIntila Mihaiescu, din seria “Ce facem cu România”, realizat în colaborare cu platforma media independentă “România de la zero”.

În 1996 asistăm la prima inversare a fluxului de migraţie din istoria României: se întorc foarte mulţi la sate, nu mai pleacă la oraşe, se creează un dezechilibru. Ce se întâmplă la sate, moralmente e ok, reîmproprietărim ţăranii. Ei îşi reprimesc pământul în anumite limite, doar că – şi aici este o tradiţie istorică păcătoasă în România – toate reformele funciare la noi au fost agrare şi nu agricole, adică centrate pe proprietate, nu pe productivitate. Altfel spus, ţi-am dat pământ, te priveşte ce faci cu el. Asta în condiţiile în care ai privatizat toată logistica agricolă, iar preţurile au crescut. Iar cel care trebuie să transforme pământul este redus la mijloacele de producţie din secolul al XIX-lea, motiv pentru care încă vedem imagini cu ţăranii care ară cu plugul. Din acest punct de vedere, România nu a avut şi încă nu are un model agricol, nu are adevărate politici agricole, ci are politici agricole contextuale, care se schimbă de la un guvern la altul. Pe de altă parte, satul este invadat de cei care au plecat din oraşe, noile generaţii rămân acolo, iar mijloacele de supravieţuire sunt cvasinule. E un ca un cazan care tot fierbe, fierbe, până când dă pe dinafară. Şi aşa apare migraţia masivă, altă soluţie nu este. Este soluţia raţională, în care populaţia rurală nemaiavând din ce să trăiască, a plecat în străinătate. Ceea ce nu asigură un mod de muncă stabil, mai ales că accesul la piaţa muncii este unul sezonier şi la negru.

Pe termen scurt, toată lumea e mulţumită, dar pe termen lung asta se va întoarce împotriva noastră, pentru că investiţiile pe care le fac ei sunt în consum. Cam 90% din ce câştigă se duce pe casă şi tot ce înseamnă întreţinerea casei, iar asta este o investiţie simbolică. Deci pierdem o forţă de muncă, nu o calificăm pe cea care rămâne, banii intră în circuitul de consum, iar beneficiarii sunt firmele mari, deci banii ies din ţară. Practic nu ne ajută cu nimic, doar cu o linişte de moment.

Cum este ţăranul român astăzi?

Întâi şi întâi, nu mai există ţăran român.

Îi spunem fermier, ca să fim politically correct?

Nu. Ţăranul este o categorie socială care se cheamă societate ţărănească, iar a fi ţăran nu este o ocupaţie, este un mod de viaţă. Nu poţi să fii ţăran de unul singur. Dacă eu mă mut la ţară şi cultiv legume, asta nu înseamnă că devin ţăran. Dacă îmi fac o fermă, sunt fermier. Dacă mă duc şi stau la sat, sunt rentier. Dacă sunt la pensie, sunt pensionar. Ţăranul nu poate exista decât ca membru al unei societăţi ţărăneşti cu un anumit stil de viaţă, care presupune un anumit gen de cunoaştere sătească, un anumit gen de muncă a câmpului, un anumit tip de organizare a muncii în familie. Nu poţi să fii ţăran part time. Poţi să ai nişte comportamente de tip ţărănesc, să mai păstrezi nişte valori de tip ţărănesc. Să îţi aminteşti cu nostalgie de viaţă ţărănească, să o imiţi din când în când. Dar nu mai există ţărani. Vorbeam de muncitorul gospodar, el trăieşte la sat, dar nu mai este ţăran. El se descurcă în gospodărie, dar nu mai are aceleaşi relaţii cu restul satului, e cu un picior în oraş, cu un picior în sat. Care poate vinde porumbul şi să plece la muncă în Italia. Societatea ţărănească e pe cale de dispariţie, iar după 2007, ţăranul a dispărut în mod legal, pentru că modul de producţie domestic este interzis prin legile UE. Nu ai voie să ai producţie domestică pentru că ea trebuie să fie acreditată după criteriile de piaţă. Şi atunci ori devii muncitor, ori te transformi în fermier. Ţăranii mai există doar în aceste zone necrozate social, unde sunt ţărani pentru că nu au alte soluţii, unde au redevenit ţărani pentru că nu au avut acces nici la piaţa externă, nici la oraşele din România, şi nici nu au putut să devină fermieri. Atunci au redevenit ţărani nu pentru că au continuat să fie ţărani, ci pentru că au revenit la un mod de viaţă al economiei de subzistenţă.

Materialul de pe IDS, integral:

Ţărane…încotro? Alunecarea spre Derizoriu
(17 sept 2008)

Cu siguranţă că au existat locuri, persoane, şi întâmplări importante şi de valoare, la ţară, şi poate că încă mai există, însă nu prea mai aflăm de ele.

Ţăranul român…..ăla care dă cu sapa…..ăla care strânge recolta muncită tot de el…..ăla căruia îi curg broboane de sudoare de pe frunte sub arşiţa innebunitoare a soarelui…ăla care mănâncă roşii cu brânză şi nu vrea nimic mai mult….ei bine…..e pe cale de dispariţie…cel puţin cel care a fost până la acum 20-30 de ani.

Ultimii ţărani autentici aflaţi în viaţă sunt la veritabile vârste de peste 70-80 de ani…..restul, deja au început să fie poluaţi de noul curent…un curent care sincer mă înspăimântă.
De fapt, ce există acum în generaţia de până în 25 de ani nici nu se mai pot numi ţărani. Nici orăşeni, de altfel. Nici măcar cocalari. Sunt o combinaţie macabră între ţăran, semi-orăşean de ghetou, şi maimuţă cu “ iq subunitar ”.
Singurele lor valori sunt reprezentate de maneaua de cea mai joasă speţă posibilă, băutura, plimbările în Dacii aproape dezafectate, sau chiar în Slk-uri, de ce nu, bătaia, în fond…nevoile elementare: mâncare, somn, sex, lupta pentru supremaţie.
Ei nu mai au acele valori pe care le aveau bunicii şi străbunicii noştri..de fapt, ultima generaţie de ţăran valoros a fost aceea a anilor 1930-1940….

Factor important în cretinizarea până la absolut a ţăranilor actuali (născuţi după anii 80) o constituie şi accesul la Tv şi media, care acum este sub orice critică, iar acest lucru i-a influenţat mai mult decât negativ.
Ia ca exemplu un ţăran de, să zicem, undeva la 18-20 de ani. El nu mai are conceptul de muncă…atât de puţin cât îi merge mintea, îi merge la smecherii, vrăjeli, la cum să facă BANI, cât mai mulţi BANI, nemunciţi, cât mai uşor cu putinţă.
Cum să îşi etaleze muşchii, cum să fie el cel mai tare şi cel mai “finutz”, de stilul vestimentar nici nu mai vorbesc…prostul gust domină în tot ceea ce îi priveşte pe indivizi de specia respectivă.
Păcat că din o valoare autentică ce a consacrat ţăranul român, care, cu lipsurile şi defectele lui, era totuşi mult mai acceptabil decât noua specie de ţăran care deja ne umple, că o molimă, străzile, magazinele, şcolile, chiar şi facultăţile, a ajuns o nonvaloare exacerbată până la un nivel canceros.
Trist este că, lăsând deoparte ţăranii, chiar şi orăşenii, copiii, tind spre aceeaşi ‘valoare’…..valoarea banului şi a manelei, valoarea de a “avea valoare” .
Maneaua nu este o muzică, este un stil de viaţă.
Generaţiile ce vin sunt din ce în ce mai draconice, ca o ciumă, pe care nimeni nu o mai poate opri. Şi de vină, în fond, nu sunt ei, ci tot cei din aşa-zisele generaţii bune….pentru că ei au avut putere de decizie când au promovat Sexualitatea,Violenţa, şi Prostul gust prin toate canalele media.
O societate bolnavă naşte copii bolnavi, care pun bazele unei societăţi şi mai bolnave.

La mijlocul anilor ’90, situaţia deja începuse să capete aspecte destul de nasoale, reviste deocheate de duzină de cea mai joasă speţă, programele TV începeau să preia stilul american, iar acum, după mai bine de 10 ani, situaţia e iremediabilă. De ce? Pentru că EI sunt CONDUCĂTORII, PROFESORII, şi, mai grav, PĂRINŢII de mâine.
Deja de azi……am văzut părinţi cocalari plimbând sugarul în căruţ şi în o mâna ţinând un telefon din care se auzea o manea jegoasă, cu distorsiuni, bineînţeles…Ce poţi cere unor astfel de părinţi?
Din punct de vedere social sunt ok..au slujbe, au şcoală, au casă….deci au tot motivul să aibe şi un copil, care, însă, crescut în spiritul degradării societăţii româneşti actuale, va ajunge cel puţin de 2-3 ori mai rău decât părinţii săi….şi e trist.
Cocalarii, sau..SPERMENJII, cum le spuneam eu înainte de a se inventa noţiunea de cocalar, nu numai că trăiesc printre noi…ci ne domina….iar în 10 ani ei o să facă legea, la propriu.

Aveam o discuţie cu un astfel de specimen care îmi spunea că:
“ – Ce vrei, mă, să ascult moţard, ca voi? sunteţi nişte rataţi ăştia care ascultaţi moţard.“
” – Orice e mai bun decât manele de căcat ale voastre, pe care nu o să le ascult niciodată…voi sunteţi o molimă. ”
” – Da, dar noi suntem mai mulţi şi noi o să vă conducem pe voi, rataţilor! ”
Ştii ce mă doare cel mai mult din ce a spus răhăţelul ăsta care nu avea mai mult de 15-17 ani?

Că avea dreptate.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s