o simpla post tare


Si ajungi la un moment in viata in care realizezi cat de goala-ti e.
Si dai vina pe faptul ca azi nu-ti merge feisbucul sau hi5-ul.
Apoi te uiti in urma, si iti dai seama ca era la fel de goala si cu cateva zile in urma, ca, de fapt, era goala dintotdeauna.
Si te intristezi.
Si dai vina pe tot. Mai putin pe tine.
Si apoi ai un moment de luciditate, si iti vine o revelatie. E si vina ta. E numai vina ta.
Realizezi ca in lume nu exista iubire, decat acea iubire care izvoraste din egoism.
Persoane care iubesc doar din prisma faptului ca asta le face fericite, nu ca le-ar pasa in vreun fel de persoana asupra careia proiecteaza acest sentiment. Iubesc pe cineva numai pentru sentimentele pe care persoana respectiva i le inoculeaza. Este valabil pentru toate tipurile de iubire, inclusiv parinti-copii.
Si apoi iti dai seama, ca, de fapt, nu exista nimic. Decat ura. Si lupta pentru supravietuire. O lupta purtata de niste fiinte care, in fapt, nici nu traiesc. Nici nu stiu sa traiasca. O lupta a mortilor vii pentru a perpetua mocirla existentialitatii.
O existentialitate care nu implica nimic, un nimic reciclat la nesfarsit. Nici macar nu se mai oboseste cineva sa ii dea o alta fata acestui nimic. Suntem atat de orbi incat il vedem ca nou si extravagant pe nimicul de azi, care este fix la fel de mizer ca si cel de ieri. Care difera foarte putin de nimicul de acum 5 ani. Pe care oricum il vedeai ca fiind ceva super, fiind cu 5 ani mai idiot decat in clipa de fata.
Si vrei sa faci ceva. Sa schimbi lumea. Dar nu ai ce. Si atunci vrei sa schimbi lumea ta. Si iti dai seama ca nici macar pentru asta nu ai putere. Macar sa te schimbi pe tine.
Si iti dai seama ca faci parte din aceeasi lume de cacat pe care tu o detesti.
Si te simti atat de gol. Iti dai seama ca intotdeauna ai fost gol, doar ca ti-a placut sa te crezi mai special. Dar n-ai fost. Ai fost chiar mai gol decat cei pe care i-ai desconsiderat atatia ani.
Intr-un final, nimeni, nici ceilalti, si cu atat mai putin tu, n-ati trait.
Sau poate ei traiesc, si tu nu-ti dai seama de lucrul asta.
Poate doar tu esti mort si gol pe dinauntru.
Ii vezi cum gasesc pretexte sa se bucure din orice nimicuri, in care chiar cred.
Si deodata este atat de intuneric..atat de frig…iar tu..esti atat de singur….

3 responses to “o simpla post tare

  1. Nu credeam ca ai sa-mi lipsesti 🙂

    Ce “plina” era lumea lui Mr. Jones ( Richard Gere) !
    Hai, hopa sus … “Un om nu e ceea ce cred altii despre el ca este.
    Ba chiar cateodata e cu totul altceva” – M. P.

  2. N-am venit sa-ti tulbur linistea . N-am intrat cu bocancii pe aici. Poate singurul lucru ce il aveam in comun e ca ne place Marin Preda.
    Nu ne-am vazut niciodata , nu cunosc motivul pentru care nu iti place un oras frumos, dar gusturile nu se discuta.
    E spatiul tau aici, faci cum crezi , dar eu nu uit ca ….
    ” Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifesta : să ştii ca poţi distruge pe cineva, să n-o faci, si acela să nu ştie. ” Marin Preda : Cel mai iubit dintre pământeni
    Pentru ban-ul tau iti ofer un zambet 🙂 si multumesc !

  3. Pingback: just | Idei si Subterfugii·

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s