Moartea unui liliac



Desi era activ numai noaptea, fiind eminamente o fiinta nocturna, el nu putea vedea stelele, nu se putea bucura de razele lunii, si nu putea simti mireasma ierbii proaspat cosite in miez de noapte de vara.
In schimb, in noapte tarziu, descria linii in zigzag, in cautarea prazii,linii care, imortalizate, ar fi putut cu usurinta constitui tema unei picturi artistice.
Locuia intr-un stejar batran si stingher in camp, la marginea unei sosele rar circulate, si vara se hranea cu insecte din lanul de grau din apropiere,iar iarna hiberna.Niciodata nu parasise batranul stejar.Se nascuse undeva intr-un luminis dintr-o padure de la cativa kilometri distanta, iar, pe cand era inca prunc, se pierduse de mama si a ajuns aici, unde a ramas pana in aceasta noapte de inceput septembrie cu nuanta de august tarziu.
Si in aceasta seara iesise la vanatoare de insecte.
Era batran,iar simtul ecolocatiei incepuse sa il lase inca de vara trecuta.Nu reusi decat sa prinda, spre mijlocul noptii, un tantar ratacit…probabil purtat de vant de la vreo baltoaca departata.
Nu mai mancase de cateva seri bune, iar simturile, precum si puterile, ii erau sleite.Tantarul ii dadu doar energia de a constientiza ca se stinge, si puterea de a sforta un ultim raid al zonei unde isi petrecuse toata existenta.
Stejarul, campia intinsa, si soseaua pe care rareori trecea o masina ratacita in noapte.Locul unde nu reusise sa aiba o Ea.
Si-a dat seama ca existenta lui a fost in zadar.Nu si-a indeplinit scopul de a lasa urmasi.A trait stingher o viata fada, insignifianta, dar lipsita de pericole si relativ comoda.La ce bun, daca nu a putut lasa nimic in urma?
Nu mai reusi sa urce atat de sus pana la coroana stejarului.Cu ultimele sfortari atenua picajul pe iarba semiuscata, din apropierea copacului, pe o carare lata intre doua plantatii de grau.
Se lasa greu pe membrele superioare, si isi acoperi cu ele ochii cu care abia sesiza lumina lunii pline.In acest moment parca vedea cel mai clar, cum nu mai vazuse niciodata.Pierderea ecolocatiei il facu sa deschida larg ochii, cu care vedea tot ce nu reusise toata viata.Era oare reprezentarea realitatii sau doar aievea, in mintea sa? Nu mai conta, caci era fericit.
Finalmentul deziluziilor sale reprezenta insusi implinirea sa.Se bucura ca moare.
In timp ce isi dadea ultima suflare, era fericit! Pentru prima si ultima data in viata.
Iubea!
O vazuse pe Moarte, si se indragostise pe loc de ea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s