Acolo unde se termina rationalul….


Desi inceput de Septembrie, parca erai in mijlocul lui August.
Fusese o zi veritabila de vara, insa noaptea se lasa mai repede decat de obicei.
Natura le oferea un spectacol de fulgere care brazdau cerul senin.Pesemne, undeva, in departare, poate chiar dincolo de linia orizontului,erau ceva nori de ploaie.
Era magnific sa admiri cerul instelat luminat sporadic de flashuri de lumina grandioase, mai ales cand nu aveau in jurul lor decat o mare intindere a campiei.
Cateva lumini ale vreunei masini ratacite in noapte mai animau peisajul, din cand in cand, luminandu-le chipurile celor doi.
Totul se petrecea cu incetinitorul, de parca imaginile erau pe o pelicula cinematografica afectata de slow-motion.In schimb, trairile erau cat se poate de reale, desi magia lor era de un ireal veritabil.Chiar aceasta sa fie sentimentul fericirii? Al clipei acelea pe care toata viata o cautam, dar foarte rar dam de ea, si uneori nici nu o constientizam pe moment? Daca incercai sa iti folosesti si partea rationala a creierului, covarsita de cea emotionala, realizai un singur lucru, si anume ca te numeri printre putinii norocosi care se pot bucura de asa ceva.O contopire a elementelor naturii cu romantismul si facutul dragostei.

Totul se succeda ca intr-un tot care are o curgere, asemenea unui rau, imbinarea elementelor era atat de perfecta incat nu era cu putinta sa realizezi unde se terimna ceva si incepea altceva.Saruturile luminate de fulgere extrem de luminoase, mangaieri in lumina farurilor vreunui tir grabit in toi de noapte,imbratisarile in intunericul negru al campului, toate contribuiau la acel cava indescifrabil, dar, impropiu catalogat ca ametitor.Naucitor, bulversant.O combinatie dintre aceste trei atribute, si inca cateva care inca nu au definitie in lexicul vreunei limbi.

Ceea ce doi face unul nu poate fi atribuit tuturor ca si concept.Toata lumea poate face sex:saracii, bogatii, tinerii, batranii, desteprii, mediocrii, bunii, raii.Dar nu toata lumea poate face dragoste.Este ceva de care mai putini se pot bucura.Probabil pentru ca este ceva rar, asemenea unei perle la care cu greu ajungi, atunci cand nici macar prin gand nu iti mai trece ca o poti dobandi, chiar si pentru o clipita.

Din senin, picaturi mari incepura sa loveasca capota masinii, ale carei geamuri deja erau deja acoperite de o pelicula subtire de abur.Muzica ploii, imbinata cu lounge jazzul care se scurgea in surdina, nu facea decat sa dovedeasca faptul ca muzica este un dar de care se poate bucura toata lumea, dar de care nu se bucura cu adevarat decat putini, la adevaratul grad de inaltare spirituala.

Picaturile care loveau parbrizul intr-un dans al naturii se uneau intr-o forma curgatoare, succedandu-se la intervale regulate, iar reflexia acestora pe bord era asemenea unor meduze care, lovindu-se una de alta, se scurgeau in neantul infinitului.Efemeritatea fiecarei picaturi de ploaie curgande nu facea decat sa adauge la conceptul ca atat calitatea, cat si defectul fericirii este faptul ca aceasta nu dureaza decat cateva secunde.
Umbrele miscande ale unor entitati care erau in existenta doar pret 1-2 secunde descriau niste forme in niste miscari care pur si simplu sunt beyond word definition or description.Aidoma unor spermatozoizi care se nasc si mor aproape in aceeasi clipa.Datatorii de viata murind…In fapt, ceea ce eu am incercat aici sa descriu, in ultimul paragraf, nu este decat o incercare esuata si lamentabila de a descrie ceva care, prin definitie, nu poate fi descris in cuvinte.
De fapt, numai prin emotii se poate constientiza ceea ce reprezinta aceste lucruri.

Acolo unde se termina rationalul, incepe iubirea.Care nu poate dura decat pana la mugetul soarelui.
Cei doi adormira in bratele celuilalt, asta dupa ce trupurile lor se contopisera la un moment dat, intr-unul singur.
Rasaritul soarelui, care se ridica pe cer destul de mult in cateva ore, insemna sfarsitul povestii.
In timp ce se desparteau, pentru totdeauna, lasand in spate prima si ultima lor noapte de iubire, el ii sopti:
“-Sa nu ma uiti!”

-Fin-

Advertisements

4 responses to “Acolo unde se termina rationalul….

  1. Titlul postarii m-a dus cu gandul la un citat al lui Pascal: ‘Inima are ratiunile ei pe care ratiunea le ignora’. Textul se refera la o parada a simturilor: a face dragoste. Emotiile sunt minunate, iar anii tineri aduc navalnic tot felul de trairi. Chiar si suferinta te face sa te simti viu, pentru ca in fata e un timp imens in care stii ca va aparea mereu altceva. Descrierea e literara, sensibila. Spre final..realitatea da ghionturi. Dragostea nu are ca finalitate nasterea, ci impartasirea emotiilor, contopirea. Prin dragoste, cei doi devin atemporali. Asta e paradoxul..ca in viata de zi cu zi doi insi pot fi absolut obisnuiti, dar o asemenea intalnire, in fapt de seara, ii apropie 🙂 Si nu uita curand..

  2. Noaptea este anotimpul iubirii…..si nu uita niciodata….
    referitor la ceea ce spunea Pascal, este total adevarat.O emisfera a creierului se ocupa de partea emotionala, iar alta de cea rationala.It’s something about the duality of man, ca replica din filmul Full Metal Jacket regizat de Kubrick,cand unul din soldati a raspuns asa superiorului care l a intrebat de ce are o insigna cu make love not war, dar si una cu un cap de mort.
    Si dualitatea este prezenta si la povestire, pentru ca amindoi erau implicati in alte relatii:)

  3. Eu cred ca oricare timp poate fi ‘anotimpul’ iubirii. Timp al anului, timp al unei zile. Daca cei doi se intalneau in zori de zi, obositi, dupa vreo petrecere, intr-un parc pentru copii de exemplu..atrasi de leagane, iar emotiile plus oboseala de toate ii copleseau, zorile ar fi fost anotimpul scurtei lor intalniri. Faptul ca erau implicati in alte relatii..well, asta atinge un subiect spinos. Exista o dorinta latenta pt nou, in toti – pt altceva. Dragoste scindata. Numeste-o dragoste asezata – pe cea oficiala, si pasiune pe cea descisa de tine. Pastrezi aminirea..e minunata.
    And the morning means good bye. Nu se intampla asta mereu, cand exista o dorinta apoi ..o satisfacere a ei ? E in natura umana. A dori cu toata fiinta pe altcineva decat pe cineva cu care te afli in relatie (pt un timp rupt de lume) e de poveste !
    Comparand iubirea cu o perla 🙂 Well..perla e in fond rezultatul unor sedimentari, slefuiri, ascunsa si pretioasa. A face dragoste se poate intampla si cu o straina…e vorba de simturi, emotii. Dar oamenii raman cu cei cu care se simt ei insisi. Iar cateodata..aleg persoane care ii ajuta sa se ridice, chiar daca pasiunea se domoleste in timp. Sigur..ma refer la faza in care oamenii sunt destul de maturi ca sa isi doreasca stabilitate, nu cautari ale unor naluci in noapte !

    • De acord cu cautarea noului, dar nu iti impartasesc opinia cu “a face dragoste cu o straina”. A face dragoste implica cunoasterea, chiar si empatica.
      Da, cel mai trist este ca pasiunea se domoleste in timp, dar ei pot ramane impreuna si se ajuta sa se ridice unul pe altul, in cazul unei relatii stabile si de durata, in cazul in care aleg aceasta optiune.
      Referitor la good-bye-ul dupa satisfacerea dorintei, poate ca visul ar fi sa isi doreasca mai mult, mult mai mult…..dar nu fac asta pentru a nu trivializa magia.Cum spunea si Garabet Ibrăileanu:realităţile amorului trivializează iubirea.De aceea poate ca e mai bine sa ramana la stadiul de vis, la nivelul de climax.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s