poveste imposibila de dragoste(sau visul de la 12 ziua partea a doua)


Se pare ca eu visez cel mai intens in cea de-a doua parte a zilei, undeva in jurul pranzului.
Asa se face ca astazi am visat ca traiam intr-o societate”cu circuit inchis”, sub un regim totalitaro-monarhal, cu reguli stricte si ierarhii bine definite.
Societatea asta nu prea sia asa de bine tehnologia, cel putin nu marile mase.
In fata unui castel, cateva zeci, poate chiar 2 sute de oameni simpli protestau pasnic impotriva a ceva, cand, deodata apare o masina.O masina cu aerodinamicitate accentuata, dar, nontheless, o masina.Erau 3 fete in ea, aveau ochelari de soare, si soferita a inceput sa faca rotiri din ce in ce mai aproape de multime in scop de intimidare.
Protestatarii nu s-au lasat influentati si si-au vazut de ale lor.Erau femei, copii, si barbati simpli, nu ca cei din cadrul societatii care pareau imbracati diferit si se comportau altfel, urmand niste reguli bine prestabilite.
La un moment dat, soferita intra din plin in multime si, intr-un carnagiu oribil , pune la pamant cateva zeci de oameni.Apoi intoarce vehicolul si repeta actiunea cu cei inca ramasi in picioare care nu plecasera de la locul protestului.
Erau trupuri sfartecate si sange peste tot, iar oamenii isi plingeau mortii.
Nu stiu cum s-a facut ca tipa a ajuns langa mine, eu avand o mica functie in acea societate.Nu eram nici om de rand, dar aveam o funtie cu limitarile sale.Nimeni din cei de fata nu stiau ca ea a fost la volan, asa ca un tip incerca sa si plinga mortii noua.Intrasem in vorba cu ea, era superba, de o frumusete rara.Era o adolescenta de pana in 16 maxim 17 ani.
Am inceput sa vorbesc cu ea, eram fascinat de ingenuitatea unei criminale cu sange rece.Omorase atatea mame si copii, tati si bunici si nici macar nu-i pasa.
Mi-a spus ca este de undeva din OLT, Romania, iar eu nu am stiut sa-i spun de unde sunt, pentru ca nu aveam idee unde se afla aceasta “societate” in care traiam.Am tot rugat-o sa ma insoteasca in camera mea si sa stea peste noapte, intr-o imbratisare sa dormin, dar a refuzat.Cumva stiam ca a doua zi trebuia sa plece de acolo de unde era, cel mai probabil undeva departe de locul in care ne aflam.
Alaturi de o garda, intram in “castel”, sau fortareata, ce-o fi fost, acolo unde traiau cei care faceau parte din acea forma de organizare sociala.Urcam niste scari intortocheate, tinandu-ne de mana.La un moment dat, ajungem la o usa dichisita si evoluata din punct de vedere tehnologic, securizata cu card, si pazita de 2 garzi.Tipa intra, iar eu sunt oprit: pana aici ai voie.Din spate, fiul conducatorului societatii, imi da voie sa intru, dar imi zice:”Poti sa intri, dar nu stai mult , a nesimtire, maxim 15 minute”.
Ma bucur enorm in nimicia mea, si intru in camera “calaului”, caci, de aceea avea tipa un statut asa de special.
[….] Apoi m-am trezit.
Rost nu are sa ma gandesc de unde si cum fiecare element in vis, pentru ca sunt sigur ca fiecare a re o corespondenta cu realitatea:un film pe care l-am vazut acum nu stiu cat timp, o dorinta, o imagine, etc, dar tot ce stiu este ca a fost interesant…zic si eu


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s