Foto: Alex Galmeanu
“Să nu arunci pe jos, să nu te scobeşti în nas, să nu vorbeşti la masă, să nu vorbeşti cu gura plină, să nu vorbeşti neîntrebat, să nu fii obraznic, să-i respecţi pe oamenii în vârstă, să respecţi eroii, să-ţi iubeşti patria, limba, oraşul, copilăria, să fii mândru de ceea ce eşti, să nu dai înapoi, să nu minţi, să te ţii de cuvânt, să ai grijă de cei mai mici ca tine; şi toată povestea asta nesfârşită de enumerări anterioare, este chiar ea, însăşi ea, doamnelor şi domnilor, doamna Educaţie! Începe din părinţi, de la părinţi şi le este dedicată exclusiv copiilor, ca să poată şi aceştia, la rândul lor, când le vine vremea, să devină părinţi. Şi astfel se transmite morala, cel mai performant şi în acelaşi timp insidios act educativ. Noţiunile de bine şi de rău se transmit cumva subversiv, inconştient, prin generaţii, uneori dincolo de degetele sistemului. Cu de la sine putere oamenii au hotărât pe vremea comunismului să meargă la biserică, să ţină Paştele şi să-şi păstreze cu obstinaţie obiceiuri, altfel nu foarte performante, în societatea comunistă. Se ţineau cu dinţii de ele ca să nu-şi piardă minţile şi dintr-un soi de morală creştină, ortodoxă, transmisă de adevăraţii credincioşi din generaţie în generaţie. O morală a binelui, a binelui colectiv, şi de aceea, în pofida statului, oamenii au crescut buni, cuviincioşi (bine, mă rog, o parte din ei) şi de treabă; fără urmele acestei morale, s-ar fi omorât ca-n Pampas. Interesant este de observat că părinţii noştrii, ţăranii, inevitabil mai proşti şi mai inculţi decât noi, ştia de astăzi, cei mândri şi internauţi, au reuşit totuşi să introducă în educaţia copiilor lor ceea ce i-a interesat. Morala creştină.
Dacă pe voi vă interesează ca verdele să devină act educaţional, transformaţi-l în morală pentru copiii voştri. Stingeţi lumina când ieşiţi din cameră şi spuneţi-le că proştii ăia cu Jeep şi bodyguarzi sunt nişte loseri. Învăţaţi-i să recicleze gunoiul de mici şi spuneţi-le că statul este hoţul suprem. Învăţaţi-i să iubească animalele, copiii, amărâţii, necăjiţii, pe ăia mai proşti ca ei şi pe ăia cu mai puţină baftă şi pe urmă spuneţi-le să trăiască independent, fără a aştepta nimic de la cârja majorităţii. Numai prin vorbele voastre şi numai prin copiii voştrii ţara se poate schimba. În verde, într-o ţară mai verde, într-o ţară mai bună, cu oameni mai cumpătaţi, şosele mai drepte, politicieni mai responsabili, şi în general, într-o ţară cu mai puţin zgomot. Învăţaţi-i să nu dea muzica tare în maşină, învăţaţi-i; dacă încă mai puteţi; să nu-şi dorească cel mai tare celular, învăţaţi-i că există cărţi, onoare şi aventură şi lucruri pentru care uneori mai merită să mori. Toate chestiile astea pot fi spuse copiilor acestei ţări, pentru că adulţii sunt definitiv pierduţi. Nişte distruşi.”
Sursa: http://www.verdecrud.ro via aolecsiu
Pentru mai multe editoriale marca Andrei Gheorghe viziteaza sectiunea arhiva a aceluiasi site.
Idei si Subterfugii 