Un majorat de nepasare si minciuna


Un majorat de nepasare si minciuna un articol scris de “le roseau pensant” revolutie_romania “Decembrie. Bucuresti si cateva orase din tara. Frig, agitatie, puhoi de oameni gura casa, oficialitati imbracate pompos, soldati pentru parada, steaguri tricolore spanzurate de stalpi, discursuri inaltatoare si nelipsita fanfara. Un semn si totul prinde viata, incepe comemorarea celor care au murit pentru libertate, care si-au dat viata pentru tara, care au scris cu sangele o noua pagina de glorie, ba nu, incepe parada minciunii si a fariseismului, a demagogicului si a propagandei, nicidecum ceva sfant, inaltator care sa cinsteasca Eroii, incepe un circ grotesc, un spectacol sinistru de minciuna si de batjocura. Cineva incepe sa citeasca un discrus, urmeaza un altul, un altul si tot asa vreo ora, toti spun acelasi lucru in forme diferite, cu expresii profunde si comparatii care imping logica si gandirea dincolo de ceea ce puhoiul adunat poate sa rumege. Insii de la tribuna se termina, o pauza de tacere si reculegerea se asterne peste gloata care emotionata pana la lacrimi isi cauta un reper, cateva zgmote stridente alunga atmosfera de cimitir, ceva mai vesel pare sa ii i-a locul. Se intoneaza imnul national, fanfara prinde viata, acordurile rasuna in toata zarea acompaniate pe ici si colo de cate o voce, sirul de soldati incepe sa miste, intr-un ritm cadentat, pasul militar pune stapanire pe sufletul tuturor in timp ce pulsul e pe cale se provoace o insurectie cardiaca. Furnicarul in bocanci si baioneta aproape a trecut, din imn se mai aud ultimele fonetisme din ce in ce mai surde, acum s-a terminat dar nu si comemorarea, urmeaza preotii care coplesiti de importanta evenimentului citesc 2,3 pasaje din cartea sfanta, din senin, gloata isi misca mana dreapta in zona fruntii, alternativ pe umerii si la buric, urmata de repetarea instinctiva a cateva cuvine cu inteles mai filosofic. Se termina si asta. O voce grava anunta in microfon ca se vor depune coroane de flori, oficialitatile imbarbatate de importanta evenimentului, trag in piept aerul rece de decembrie, i-au figura aia evlavioasa, moaca fotogenica si pasesc incet ca si cand pantoful din piciorul dept i-ar provoca o durere teribila. Prima coroana este depusa, fericitii depunatori cu fata inmarmurita de o tristete imaginara privesc fix catre puhoi, rictusul lor morbid, privirea taioasa si maxilarul incordat fac imagine buna, acum obiectivele foto au zoom-ul la maxim, blitzurile impusca teleghidat momentul care la jurnalul de la fix va face prajini de audienta. Un cadru general scurt imortalizeaza “poporul”, urmat apoi de incordarea obiectivului spre fata lui Iliescu si a altor cativa fosti tovarasi, acum stalpii democratiei noastre si domni in toata regula. Figura se repeta de cateva ori, deja monumentul de marmura are baza ticsita de coroane, spatiul incepe sa se goleasca, doar panglicile tricolore miscate de vant par sa mai anime atmosfera de plumb. Usor, usor coroanele se sfarsesc, ‘directul’ de la Realitatea se termina, parca si lumea s-a mai imputinat, flancati de spp-isti in civil, oficialitatile in frunte cu Iliescu saluta indurerati multimea si cu pas grabit se grabesc spre mercedesurile negre. S-a sfarsit, am terminat, ne-am cinstit eroii. Dar nu, nu s-a terminat nimic findca nici nu a inceput, pentru ca o comemorare temeinic organizata, in care figura sepulcrala a lui Iliescu are rolul central nu se poate numi “cinstire”, pentru ca monumentul din arama, cu soclu de marmura in fata caruia zac una peste alta zeci de coroane cu flori poaspete nu inseamna nimic atata timp cat pe mormantul lor ciulinii si balarile cersc in voie, pentru ca adevarata pretuire inseamna o lumanare aprinsa infata unui mormant curat si ingrijit si nu in buricu targului flancat de sepepisti.2_eroii_nu_mor_niciodata_-236687945 Pentru ca adevarata cinstire a Eroilor nostri ar fi insemnat democratie si libertate, prosperitate si inflorire pentru Romania, si nicidecum trista situatie din prezent, serbam an de an libertatea, alungarea dictaturii, dar cu fiecare an, uitam mai mult, suntem mintiti mai rau, suntem indoctrinati mai rau, cu fiecare an saracia, mizeria, maneaua, Iliescu, tiganul, coruptia, pilele ne fac sa plecam capul, sa inghitim, sa suportam, sa nu luam atitudine, sa uitam si sa luam de bune tot ceea ce ne este livrat. A devenit deja traditie, comemorarile din decembrie, dar la fel de traditie este si uitatul, uitam ca Romania arata astazi asa pentru ca nisti insi condusi de Iliescu dupa ’90 au condus tara, uitam ca “salvatorii neamului”, “eliberatorii de comunism”, “urmaritii si persecutatii de Securitate” au ruitant economic tara asta, ca jaful si haosul de dupa 90 a fost instaurat si directionat cu buna stiinta, da toate acestea au fost dorite si s-au intamplat, au fost comandate, supravegheate, tolerate si tainuite tocmai de cel care trebuia sa le puna capat. Ion Iliescu-cel pe care parintii si bunicii vostri l-au votat- a fost capul tuturor faradelegilor si netrebniciilor din tara asta, din cauza guvernarii lui, Romania a esuat pe toate planurile si a ajuns la coada Europei, la ani lumina de civilizatie – pentru ca elita a fost sistematic inlaturata iar populatia lasata in mizerie. Oricum in Romania, s-a uitat prea mult, prea repede, s-a acceptat prea usor lucruri, situatii inacceptabile si intolerabile, il acceptam pe Iliescu dar incelasi timp ne acceptam si sorta, aia pe care ne-o facem cu 7 milioane pe luna, intr-o casa cu 2 camere si wc in fundul curtii, aia cu salarii de 5000€ la Agentie Nationala. Nu conteaza 2000 de morti din 89, Romania a pierdut in 1916-1919 800.000 de oameni, o zecime din poulatie si totusi in anii ’30 Romania era un stat respectat al Europei, era cea mai importanta tara a estului si a Balcanilor, era inaintea Spaniei, Portugaliei si Greciei. Dupa un razboi de 3 ani, cu o tara efectiv distrusa de lupte, rechizitii straine, distrugeri de razboi, 800.000 de morti si mutilati poporul asta in 19 ani a trait si a realizat perioada dupa care astazi suspinam cu toti.” Ce este si mai trist este ca totul se uita,incetul cu incetul.La manifestatiile de la universitate din 2008,situatia a fost sumbra.Pana in 10 persoane care au trait revulutia,restul cativa tineri,probabil din organizatia Eroii nu mor niciodata,sau pur si simplu tineri,emo unii,carora le pasa ca acum au drepturi castigate cu sangele celor care au murit,fara sa vrea,in lupta pentru libertate din 1989.Au muit in urma unor diversiuni mizere,in urma unei lovituri de stat.Se stia la Moscova ca Iliescu va fi Presedinte inca din 1987.(Fostul sef al SRI, Virgil Magureanu, publica, miercuri, volumul “De la regimul comunist la regimul Iliescu”, in care scrie despre implicarea Rusiei in Revolutia din 1989 si despre faptul ca Ion Iliescu “nu a avut suficient curaj”.
Ion Iliescu a fost ales de Moscova pentru a conduce Romania, “se stia ca el va fi succesorul lui Ceausescu inca din 1987, cand Gorbaciov a vizitat Romania”, iar Revolutia din 1989 a fost “o lovitura militara de stat reusita partial”, afirma Virgil Magureanu. )Tineri,femei si copii,deopotriva au fost omorati,incinerati,si aruncati la canal in acele zile sumbre de decembrie din 1989.Nu numai la Timisoara,dar si in Bucuresti.Sa nu uitam de macelul de la Otopeni.Atunci cand 50 de ostasi au murit tragand unii in altii. “Jurnalul Naţional” din 1 iunie 2004 publică un interviu cu colonelul Ion Niculescu (căpitan în 1989) despre evenimentele din timpul revoluţiei, sub titlul: “Otopeni – cum a fost evitat al doilea măcel”. Primul măcel de la Otopeni a costat viaţa a 50 de ostaşi – trimişi să apere aeroportul Otopeni de terorişti şi ucişi fiindcă au fost confundaţi ei înşişi cu teroriştii. Pentru aceasta, cu multă întîrziere au fost condamnaţi cîţiva comandanţi militari, în frunte cu generalul Drăghin. Respectivii comandanţi militari iniţial fuseseră felicitaţi pentru eroismul cu care au apărat aeroportul împotriva “teroriştilor” şi contribuţia lor la victoria revoluţiei. Din “Jurnalul Naţional” aflăm că n-a lipsit mult să existe şi un al 2-lea măcel la Otopeni.

Colonelul Niculescu povesteşte cum primise ordinul să elibereze aeroportul Otopeni de terorişti: “Îmi răsunau în minte spusele generalului Guşă: « Aerogara este ocupată de terorişti care au ostatici ». Mă gîndeam: « Ce fac? Trag în aerogară cu tancurile, cu tunurile de 100 mm… Mor şi teroriştii, mor şi ostaticii, dar în primul rînd este în pericol aerogara ţării » (…) Pentru intimidare am ordonat: « Fooc! » de baraj cu tunurile de pe tanc în mişcare. Prima salvă, la 400 m de aerogară, a doua salvă, la 300 m de aerogară, şi ultima salvă, la 200 m de aerogară, pentru a intimida forţele care ocupau aerogara. Privind cu binoclul din blindat, din mers, către aerogară am observat indivizi îmbrăcaţi în costume negre şi mi-am spus în sinea mea: aceştia sînt teroriştii despre care vorbea generalul Guşă. Am avut surpriza să constatăm că nu era aşa. Tocmai voiam să ordon următoarea salvă de baraj la 100 m în faţa aerogării, cînd din stînga începe un foc puternic dintr-o pădurice. (…) Am ordonat să se tragă cîteva proiectile de 100 mm de pe tanc, în pădure. Au sărit copacii 60 de metri în aer şi în acel moment văd un colonel, un ofiţer de aviaţie alergînd pe cîmp. (…) Ofiţerul de aviaţie striga: « Nu trageţi! Nu trageţi! » (…) S-a prezentat în felul următor: « Tovarăşe căpitan, sînt comandorul Tenie. Nu mai trageţi! ». « Tovarăşe colonel, văd pe aerogară oameni îmbrăcaţi în negru. Sînt terorişti? » « Nu sînt terorişti », răspunde Tenie. « Sînt luptătorii de la unitatea specială de luptă antitero, forţă USLA, care apără împreună cu militarii aerogara! ». Am înlemnit. Şi m-am întrebat: oare de la cine avea domnul general Guşă informaţia că aerogara este ocupată de terorişti? Oare nu cumva prin această informaţie eram dirijat să fac o mare greşeală? Să ucid militari români şi militari din forţele USLA? Sau să produc avarii grave în aerogara ţării?”.

De multe ori s-a vorbit că, în decembrie 1989, Armata a fost dezinformată de diversionişti neidentificaţi. Datorită declaraţiei colonelului Niculescu cunoaştem şi numele unuia din aceşti diversionişti: generalul Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major al Armatei în decembrie 1989. Aşadar, nu CIA, nu KGB, nu forţe obscure au dezinformat Armata în timpul revoluţiei. Dezinformarea venea chiar de la conducerea Armatei.

Si multe alte mizerii si diversiuni.Oameni care au iesit in strada sa vada ce se intampla si au sfarsit impuscati.De ce a fost Romania singura tara care a iesit in ’89 de sub comunism prin mult sange varsat? De ce inca scarbele care erau in functii de conducere atunci sunt si acum in functii de conducere? De ce pula mea nu mai mor o data,daca nu ii maninca puscaria? Futu-va-n gura de fosile.Dead men walking,asta sunteti.Nimic mai mult.Nu ii iau apararea lui Ceausescu,dar el a fost mult mai bun decat voi.Romania oricum o sa aiba l;a conducere cretinoizi,iar toate structurile de sus vor ramane imbacsite cu infecti,pentru ca romanul in general e prost,si usor manipulabil.Asta e adevarul.

Asta este situatia,acum,speranta unei schimbari,cat de cat semnificative,piere cu an ce trece,iar intre timp criminalii din 89-90,nu numai ca sunt liberi,dar unii dintre ei o mai si sug la nivel inalt.Cat pula mea o mai duceti,bre,ca in curand o sa muriti in somm de batranete,nici macar la plosca nu mai sunteti in stare sa ajungeti in timp util.

Uite un om care are cele mai mari datorii la intretinere in blocul in care sta,undeva pe langa gara de nord.Nu se lafaie in lux ca voi,asa cum ati facut-o toata viata.

Bărbatul implicat în incidentul din Piaţa Revoluţiei susţine că viaţa i-a fost distrusă de regimul comunist. Fost deţinut politic, Constantin Georgescu povesteşte că toţi cei dragi, soţia şi cei doi copii, ar fi avut de suferit şi au murit din cauza convingerilor politice.

“Pe lumea asta nu mai am pe nimeni decât pe Dumnezeu, regimul criminal comunist mi-a distrus familia”, a spus Constantin Georgescu, preşedintele partidului Renaşterii Naţionale, fost deţinut politic. Bătrânul locuieşte de foarte mulţi ani singur, într-un apartament din zona Gării de Nord. Are 78 de ani şi o pensie de 600 de lei pentru că, deşi a fost inginer constructor de profesie, a stat 17 ani în închisorile comuniste. Apartamentul inginerului Georgescu este tapetat cu fotografii din tinereţe, cu soţia şi copiii, dar şi imagini ale unor personalităţi politice precum regele Mihai sau Corneliu Coposu. “Am fost membru marcant PNŢCD. Am fost sprijinitorul lui Coposu. Am stat cu Maniu şi Brătianu în închisoare”, a afirmat Constantin Georgescu

Sa va scoateti palaria in fata unui detinut politic

,scarbelor.


One thought on “Un majorat de nepasare si minciuna

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s