Casuta mea-Ioan Tamba

Na de poftim culturalizare semifortata, in statia de tramvai de sub pasajul Basarab:

Incadrez postarea cu aceasta poezioara atat la Penibilitati, cat si la Literatura Romaneasca

Moartea lui Moromete

Lumea lui Ilie Moromete, portretizata in opera lui Marin Preda, este una pe cale de disparitie.Desi acest univers specific, care a devenit o valoare de referinta in literatura romaneasca, a fost poate, la un moment dat, reprezentativ pentru o anumita categorie, si anume aceea de taran veritabil roman, cu exemplificatie, sau, mai bine spus, particularizare teleormaneana, in zilele noastre si-a pastrat tot mai putin caracteristicile, pierzandu-se intr-un ritm alert, chiar si cele care stateau la fundatia acestor concepte.
Moromete, asa cum l-a conturat Preda, este pe cale sa devina un mit.Aceasta ar putea fi si considerata o deosebire dintre personajele lui M. Preda si cele ale lui Caragiale, ambele fiind la momentul scrierii operelor niste realitati sociale, dar Moromete, sau, mai bine zis, lumea lui Ilie Moromete, mitizandu-se prin degradare odata cu schimbarea vremurilor, pe cand parvenitismul si lipsa de caracter a personajelor din opera lui Caragiale au ramas o constanta in timp, fiind intr-o perpetua actualitate.
Valorile taranului roman au pierit fad intr-o cocalarizare si manelizare agresiva si durabila.

Taranul roman, din orice zona a tarii, si-a pierdut intelesul ca si terminologie, din punctul de vedere al valorilor si principiilor existentiale.De altfel, chiar din zona geografica a lui Moromete, si anume sudul extrem, se gasesc unele dintre cele mai elocvente exemple de parvenitism-cocalarism, unde sportul national cu pornire din teritoriu il reprezinta ‘capra vecinului’.Adica principiile de baza in zona Teleorman-Olt-Giurgiu, ca si in multe alte judete, sunt reprezentate de invidie si ura sociala, dorinta de a parveni si rautate metastatica.
Traditia familiei din opera lui Preda pare rapid si sigur.Nu am sa extrapolez pe baza factorilor socio-economici care stau la baza acestei transformari regretabile, caci ar fi foarte multe de zis.
Cert este ca activitatile de munca pentru a trai , cum ar fi mersul la secera, culesul porumbului, si tot ceea ce tine de castigarea existentei din universul rustic sunt schimbate pe munci de sclavagism in strainatate pentru bani care nu insemna nici limita subzistentei pentru cei de acolo, dar insemna mult fata de ce au cei din satul natal.
Iar valoarea nu se pune pe existenta sincera si traiul traditional, ci pe parvenistism grandoman si coca-pitiponcizare manelisto-penibila.Existential de trist.