blue screen

Era odată un tînăr care cînd era mic voia să se facă un “mare” scriitor. Cînd i s-a cerut să definească “mare”, a spus: – Vreau să scriu chestii pe care să le citească toată lumea, chestii la care lumea să reacţioneze emoţional, lucruri care să-i facă să strige, să plîngă, să urle, să se zbată de durere, disperare şi mînie! Acum lucrează pentru Microsoft şi scrie mesaje de eroare…

antocorpii “face” bine

Referitor la “interlopii” care apareau morti subit pe la Glina, intre razboaie sau imediat dupa al doilea.
Cica era un “clan” agreat de politie care facea curat sau niste infractori promovati pe post de politisti… am inteles ca au “curatat” destul de mult zona Bucurestilor.

Erau “anticorpii” tarii, foarte eficienti si scapau statul de o groaza de cheltuieli.

Mare parte din jegurile certate cu legea sunt irecuperabile si cel mai intelept ar fi sa aplici eliminarea fizica. Dar acum avem parte numai de politicieni dobitoci, ce urla in gura mare ca si gunoaiele au drepturi.

Concluzia: eliminati dobitocii dace vreti sa ajungeti la gunoaie.

bucurestiul zarazei

“Fulgerul” comisarului Alimanescu

Bucurestiul a devenit din septembrie 1944 un fel de Chicago balcanic. Prin toate cartierele si-au facut aparitia bande inarmate. Dupa lasarea serii, ele controlau orasul. Mai ales depozitele de alimente, de armament, de imbracaminte si de medicamente erau tintele favorite ale raufacatorilor. Dupa o lovitura, se strangeau in carciumile preferate din strada 11 iunie, de pe Brezoianu, sau Piata Matache, sa imparta prada, sa petreaca, sa puna la cale noi lovituri. Banditii nu isi incalcau teritoriile, ca iesea jale. Se lasa cu morti si raniti. Politia nu prea se amesteca, ii lasa sa se rafuiasca intre ei, bucuroasa cand numarul mortilor dintre raufacatori era mai mare. Scapa lumea de ei. Alta cauza a pasivitatii era ca nu dispunea de personal suficient, si uneori era inteleasa cu banditii. Ce a ramas din epoca, o legenda aproape, a fost comisarul Eugen Alimanescu. El si-a constituit o brigada de soc, pe modelul Eliot Ness, numita “Fulger”, din 22 de tineri abia intrati in politie. Brigada lui Alimanescu nu prea aresta gangsterii; rezolva problemele in teren. Aparea intr-un loc unde se anunta o spargere, un jaf, soma si deschidea foc. Si tragea pana isi termina treaba. Nici gangsterii nu se lasau mai prejos, raspundeau, si erau foarte bine inarmati.

rrrrrromania

eu nu ma mir..voi?

Anamaria Straus, femeia care a lovit mortal o tânără de 19 ani, pe o trecere de pietoni de pe Şoseaua Kiseleff, nu va face nicio zi de închisoare. Asta au decis, miercuri, judecătorii.

În schimb, femeia trebuie să plătească familiei victimei aproape 200.000 de euro daune morale. De asemenea, şi societatea la care era asigurată autoarea accidentului va plăti despăgubiri familiei în valoare de 210.000 de euro.

Anamaria Straus este obligată să mai respecte o serie de măsuri impuse de instanţă, printre care să comunice poliţiei dacă îşi schimbă domiciliul, dar şi să urmeze anual cursuri de pregătire teoretică, pentru cunoaşterea noţiunilor rutiere, de mecanică şi de prim-ajutor.

Decizia va fi atacată însă cu recurs de către ambele părţi. Sora victimei, Ludmila Duplei, este nemulţumită de faptul că Anamaria Straus nu va sta nicio zi după gratii, iar autoarea accidentului de cuantumul mare al despăgubirilor.

o meserie inutila…in conceptia unor jegosi

Un articol f frumos de Lelia Munteanu, venind sa exprime parerile unor interese sau grupuri de interese atunci cand vine vorba de facerea publica a mizeriilor facute de unii si de altii.Oricum,sunteti niste gunoaie,,,niste nulitati in esenta, sau..cum frumos preciza , din perspectiva religiei, si Elisei Virgil in doua carti de-ale sale:

“exemple de patroni din oraş care,
încălcând flagrant legea şi înşelându-şi
semenii, lăsându-i nenorociţi, pe drumuri, au
ajuns superbogaţi: „Pe X nu l-a mai legat
nimeni, are miliarde, şi-a făcut vilă la mare şi la
munte, copiii lui au reuşit să-şi ia licenţele prin
şpăgi şi mită. Sunt fericiţi şi Dumnezeu nu i-a
mai blestemat deloc. Unde este echilibrul de
care vorbeşti mereu şi dreptatea divină? Cum
îţi închipui tu că mediocrii îmbogăţiţi ilicit, peste
noapte, o duc bine înjurând pe Dumnezeu, iar
eu, care am muncit cinstit, sunt în situaţia în
care sunt? Unde e dreptatea divină, când
mafioţii conduc lumea, iar oamenii cinstiţi au
numai de suferit? Tot ăştia trăiesc bine, fără să
le pese de nimic, iar Dumnezeu nu intervine cu
dreptatea Sa!.Raspuns:Tu ce ţi-ai dori: o viaţă aşa-zis
fericită ca a lor şi o moarte veşnică sigură sau
o viaţă plină de experienţă şi o viaţă veşnică?“

Asta ca o extrapolare, asa,de esenta,insa articolul de mai jos chiar merita citit..enjoy

În cartea de căpătâi a ocupaţiilor din România – Nomenclatorul de Meserii, între două profesii nobile, „zdrobitor şi uleiator textile“ (826115) şi „zidar coşuri fabrică“ (712202), s-a strecurat un job pe care vi-l citesc rar, să nu mă încurc: ziar-ist (245123). Ce e un ziarist? Nu ştiu. (Şi nici nu vreau s-o deranjez pe Mihaela Rădulescu la Monte Carlo).

Scriu textul ăsta pentru toate ţigăncile împuţite şi toţi găozarii care se aruncă în fiecare dimineaţă în apele murdare ale realităţii româneşti, pentru cei care şi-o iau pe cocoaşă la manifestaţiile de stradă, pentru cei care sprijină poarta partidelor până târziu în noapte ca să obţină o declaraţie ineptă de la vreun politician firoscos, pentru cei care, cu un covrig în mână, păzesc cârciumile de lux, aşteptând să iasă câte un Important cu scobitoarea între dinţi să le zică ce şi cum despre lume şi viaţă, scriu pentru cei care se împrumută de la o leafă la leafă.

Ziarist e ăla pe care îl dau jos pompierii din barcă la inundaţii, care bântuie oraşul pe caniculă, care transmite în redacţie cu stresul să prindă prima ediţie şi şefii îi schimbă titlul şi-i ciopârţesc materialul cum cred ei mai bine. Ziarist e ăla căruia, la şedinţa de sumar, eu – de pildă – care le ştiu pe toate, îi dau indicaţii preţioase, îi povestesc cum e afară, deşi n-am mai ieşit din birou de pe vremea când găina năştea pui vii.

Ziarist e ăla care-a prins un subiect, nu ăla care i-l citeşte la televizor între două calupuri de publicitate sau ăla care uită să-l semneze când îi dă drumul pe print. Ziarist e ăla care s-a dus la o şcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaţă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Şi mi-a răspuns: „Până-n doişpe. A murit tata“. Şi l-am iertat pe piţifelnic, deşi corect era „douăsprezece“. Ziarist e ăla care n-a citit despre cele trei idei pure ale raţiunii la Kant (har Domnului că nu s-a spurcat la filozofie, asta l-ar reabilita în ochii preşedintelui). Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească. Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalţul la cadă şi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi. Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele. Ziarist e ăla care te plimbă prin wonderland când copiii lui au muci şi febră. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş.

E cinic când îţi bagă reportofonul pe gât şi te-ntreabă ce simţi „în aceste clipe grele“, fiindu-i până şi lui evident că simţi fierul rece al tărgii de pe ambulanţă? Poate că-i cinic. Vă spun însă un secret: de multe ori nu-l interesează ce simte ăla, dar milioane de oameni vor să afle răspunsul. Greşeşte de multe ori, o chiflează; de multe ori striveşte destine cu vârful pixului. Dar puteţi să mă credeţi pe cuvânt: plăteşte pentru greşelile lui mai crunt decât vă închipuiţi.

Ziarist e ăla care-ţi mestecă actualitatea ca să-ţi fie ţie mai uşor s-o înghiţi, care aleargă de chiaun după exclusivităţi, care dezleagă enigmele vieţii tuturor, dar stă prostit, fără să priceapă nimic, în pragul propriei existenţe, aflând despre viaţa lui în cel mai bun caz pe surse.

Cine-i mai ţine minte pe cei doi ziarişti de la Antene, reporteriţa şi cameramanul, care au sărit în aer odată cu subiectul lor? Mai ştiţi că avea fiecare un nume, ca NH4NO3 (azotatul de amoniu) din cisterna care a explodat? Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Dacă-şi alegeau meseria 111014 din Nomenclator, acum erau în viaţă. (În dimineaţa aia care fumega gros, cei din regie au rămas o vreme cu mâinele pe butoanele cu care le ridicaseră calea, ca în fiecare zi.)

Scriu textul ăsta pentru toţi cei pe care-i citesc, şi-i ascult, şi-i văd altfel decât îi citiţi, îi ascultaţi şi-i vedeţi voi, cu care am mâncat pe un colţ de masă, lângă care am trăit mai mult decât lângă familia mea, pentru fraierii care fac o meserie la care toată lumea zice că se pricepe. Scriu pentru smintiţii care sunt obligaţi să privească viaţa cu ochii larg deschişi, atunci când voi închideţi ochii. Scriu pentru toţi cei care simt gustul de cenuşă al deşertăciunii şi ştiu că de meseria asta trebuie să te laşi la timp. Şi, ai dracului derbedei, nu se lasă.

replica de secretara

La secretariat , la facultate…
Cand intru nu pot sa nu observ climatizarea de iarna dinauntru, pe cand studentii care formeaza cozi ca pe vremea raposatului transpira ca niste porci de namol
In fata mea, un coleg cere cupoane de reducere pt tren…
“NU iti dau, ai mai luat”
“da, prin octombrie, si acum s-au consumat”
“si? ce sa-ti fac eu..vino la anu”
“dar, stiti..am nevoie de ele ca merg cu trenul acasa”
“nu ma intereseaza pe mine iubitule, daca stai sa te plimbi in loc sa inveti, ciao”

…………………………………………………………………………………………………………………

unii oameni

De multe ori intrebarea se scurge pe buzele multura, tulburandu-le mintea…..multi sunt poate amagiti, dezamagiti, amagiti de o minciuna frumoasa pe care ar vrea sa o creada, dezamagiti de situatia in care neavand de ales trebuie sa se complaca.
De ce unii oameni…nu au nici cel mai elementar simt al valorii, al adevaratei valori…?
De ce unii oameni…sunt ca o buba plina de puroi ce nu ezita sa explodeze atunci cand interesul obscur o cere?
De ce unii oameni…sunt o infectie pe planeta asta, in lumea asta, in viata asta, in viata lor, in viata noastra, in viata mea?
De ce unii oameni…nu merita nici macar o clipita de atentie sau de perceptie a existentei lor nici macar la nivelul suconstientului?
De ce unii oameni…nu vad evidentul ce troneaza in fata lor, refuza logica si imbratiseaza prostia la nivelul ei cel mai cras?

Unii oameni..exista doar pentru a forma o specie infectioasa care se raspandeste cu foarte mare repeziciune pe suprafata planetei, distrugand, asemenea uneii invazii de lacuste, civilizatii, organizari socio-economice , si chiar vieti..
Unii oameni…s-au dezvoltat intr-un mediu malitios, malign, infectat pana in miez cu ura de cea mai pura concentratie, putrezit de scarnavie si diabolism, rautate crasa.

Unii oameni…se organizeaza pentru a-si atinge interesele comune,insa nu ezita sa-si tradeze prietenul atunci cand au ceva de castigat din acest lucru…

Unii oameni…Toti oamenii….merita sa moara….
…de fapt de asta s-au si nascut…asta e unicul scop al existentei lor…de a putrezi , de a fi mancati de viermii asemeni carora au fost in scurta lor viata ce a durat cat bataia din aripi a unei muste de hoituri,..de a se intoarce in mocirla in care existentialitatea lor a decurs…
de a deveni niste cadrave in putrefactie…

Oameni fara trecut..fara prezent..si cu siguranta fara viitor….niste animale….animale cu putere dezvoltata de a rani, de a chinui, de a face rau….oamenii lui Satan care trebuie striviti ca niste gandaci infectiosi ce sunt..ca niste sobolani ciumati…

Veninul si otrava varsate in textul de mai sus nu apartin niciunei religii, secte, sau organizatii non guvernamentale…

la carciuma din sat, am locul rezervat

La scoala Bodega

de ce a murit Michael Jackson

Moare Farah Fawcet
ajunge la poarta raiului la care sfantu Petru:
“Am dori sa iti indeplinim o dorinta, care este aceasta?”
“Vreau ca toti copiii din lume sa fie bine”
a doua zi a murit Michael….